Intr-o noapte am realizat cum fuge timpul.Stand la umarul tau,mi-am amintit in cate nopti mi-ai soptit “noapte buna”,si am simtit ca nu suntem reali.Ca poate ne-am creat din visele mele,ca poate traim intr-o aura protejata si ca totul e atat de efemer..Si-atunci am inceput sa ma tem.Sa ma tem de distanta.De atatea vise care se amesteca uniform cu amintiri fara sa mai pot distinge realitatea.Poate innebunesc putin cate putin,ori poate ma imbeti tu si zambetul tau incredibil.Poate sunt menita sa te astept aici,si tot ce pot sa fac e sa ma rog ca aura protejata sa se extinda intr-o lume intreaga,sa ne adune de oriunde am fi si sa ne iubeasca impreuna.In fiecare moment imi doresc sa te vad.Si multumesc...pentru magia cu care ai invaluit totul.Ador sa te pictez in visele mele,sa te iubesc ca un foc si sa o vezi in privirea mea.Mi-e dor sa imi simti stangaciile si sa ma simt in siguranta imbratisandu-ti spatele.
De cele mai multe ori "El" sau "Ea" sunt parti din noi pe care le atribuim unor muritori nedemni. Oricum fara o astfel de suprapunere nu putem trai. Ramane de vazut daca sablonul nostru poate fi umplut macar o clipa de cineva, oricine ar fi el sau ea.
RăspundețiȘtergere