Cand inchizi ochii si te vezi,iti place ce vezi ? Cum te vezi ?
Cateodata da,cateodata nu.Uneori sunt nemultumita de ceea ce vad,simt si fac.Sunt nemultumita pentru ca nu reusesc sa ma incadrez in totalitate intr-un singur “eu”.Incerc sa impac in mine “eu-ri” diferite,total opuse,unul rational,altul afectiv.Sunt un om paradoxal,si totusi,cu toate tristetile,decaderile,schimbarile mele,pot sa spun ca am trait destul,ca mi-am trait viata la limite.Am atins limitele principale.Uneori ma simt prea consumata pe interior,pentru ca nu ma e nimic nou,caut senzatii,dar nu le mai gasesc la fel de intense.Apoi,ma supara unele alunecari de-ale mele in care nu mai vreau nimic,in care imi pierd complet interesul.Mi se pare ca nu mai am rabdare sa duc lucrurile pana la capat ca mai demult si mai ales in dragoste.Nu mai vad atata stralucire.Uneori imi reprosez si orgoliul groaznic ce arde inca in mine.Sunt de foarte multe ori incapatinata,intunecata la minte.Mi se intuneca mintile si nu am puterea sa las un pic timpul si treaca,atunci incep sa iau decizii aiurea,sa lovesc prin anumite cuvinte,prin gesturi sau sa pedepsesc prin taceri.Asta m-a costat si ma costa inca foarte mult.Ma mai supara caderile,cand pierd punctul spre care ma indrept,cand ma prea pierd in detalii inutile.Am devenit mult mai vulnerabila,m-am hipersensibilizat.Chiar si unele lucruri mici sau schimbari,oameni noi care imi apar in viata ma afecteaza mult.Sunt foarte nemultumita si atunci cand ma uit in jurul meu,cand vad ca lumea in care traiesc nu e lumea in care vreau sa traiesc,ca principiile dupa care traiesc eu nu exista in lumea asta.Cand vad ca oamenii sunt mult prea diferiti de mine,rar gasesc oameni care ma inteleg si care ma sustin.Ma nemultumeste haosul in care traiesc,mizeria,si prostul gust al oamenilor.In lumea in care traiesc eu majoritatea oamenilor sunt normali,mediocri..iar concepitia lor despre cum ar trebui sa fie un om e cu totul alta,normalitatea e baza,insa eu cred ca peste acea baza fiecare mai trebuie sa-si adauge ceva din el..si pana la urma normal ce inseamna ? Sa ai toate insurile unui om sanatos fizic si mental…insa nimic in plus cum ar fi originalitatea,diferenta.Ma enerveaza felul in care oamenii se ghideaza dupa lucruri atat de neimportante si superficiale,oameni care vorbesc despre voloare si frumos,dar care nu au nici macar o tangenta cu ceea ce inseamna sau ce presupun aceste lucruri.Ma simt implinita atunci cand ma uit in trecut si vad cat de mult m-am schimbat,cand vad ca elimin din mine ceva rau.Am primit multe lectii si cred ca fiecare a fost importanta in momentul acela,atunci cand am inteles-o,ca au fost si lucruri pe care nu le-am inteles,sau n-am vrut sa le inteleg,sau doar am crezut ca le-am inteles.N-am stiut ce inseamna sa induri,pentru ca e atat de simplu sa distrugi si foarte greu sa construiesti ceva.Ma simt multumita cand ma uit in jurul meu si ma vad unde sunt,pentru ca am ajuns unde am vrut sa ajung...sau mai bine zis,sunt inca pe drum,dar pe drumul cel bun,si asta conteaza cel mai mult.
Cateodata da,cateodata nu.Uneori sunt nemultumita de ceea ce vad,simt si fac.Sunt nemultumita pentru ca nu reusesc sa ma incadrez in totalitate intr-un singur “eu”.Incerc sa impac in mine “eu-ri” diferite,total opuse,unul rational,altul afectiv.Sunt un om paradoxal,si totusi,cu toate tristetile,decaderile,schimbarile mele,pot sa spun ca am trait destul,ca mi-am trait viata la limite.Am atins limitele principale.Uneori ma simt prea consumata pe interior,pentru ca nu ma e nimic nou,caut senzatii,dar nu le mai gasesc la fel de intense.Apoi,ma supara unele alunecari de-ale mele in care nu mai vreau nimic,in care imi pierd complet interesul.Mi se pare ca nu mai am rabdare sa duc lucrurile pana la capat ca mai demult si mai ales in dragoste.Nu mai vad atata stralucire.Uneori imi reprosez si orgoliul groaznic ce arde inca in mine.Sunt de foarte multe ori incapatinata,intunecata la minte.Mi se intuneca mintile si nu am puterea sa las un pic timpul si treaca,atunci incep sa iau decizii aiurea,sa lovesc prin anumite cuvinte,prin gesturi sau sa pedepsesc prin taceri.Asta m-a costat si ma costa inca foarte mult.Ma mai supara caderile,cand pierd punctul spre care ma indrept,cand ma prea pierd in detalii inutile.Am devenit mult mai vulnerabila,m-am hipersensibilizat.Chiar si unele lucruri mici sau schimbari,oameni noi care imi apar in viata ma afecteaza mult.Sunt foarte nemultumita si atunci cand ma uit in jurul meu,cand vad ca lumea in care traiesc nu e lumea in care vreau sa traiesc,ca principiile dupa care traiesc eu nu exista in lumea asta.Cand vad ca oamenii sunt mult prea diferiti de mine,rar gasesc oameni care ma inteleg si care ma sustin.Ma nemultumeste haosul in care traiesc,mizeria,si prostul gust al oamenilor.In lumea in care traiesc eu majoritatea oamenilor sunt normali,mediocri..iar concepitia lor despre cum ar trebui sa fie un om e cu totul alta,normalitatea e baza,insa eu cred ca peste acea baza fiecare mai trebuie sa-si adauge ceva din el..si pana la urma normal ce inseamna ? Sa ai toate insurile unui om sanatos fizic si mental…insa nimic in plus cum ar fi originalitatea,diferenta.Ma enerveaza felul in care oamenii se ghideaza dupa lucruri atat de neimportante si superficiale,oameni care vorbesc despre voloare si frumos,dar care nu au nici macar o tangenta cu ceea ce inseamna sau ce presupun aceste lucruri.Ma simt implinita atunci cand ma uit in trecut si vad cat de mult m-am schimbat,cand vad ca elimin din mine ceva rau.Am primit multe lectii si cred ca fiecare a fost importanta in momentul acela,atunci cand am inteles-o,ca au fost si lucruri pe care nu le-am inteles,sau n-am vrut sa le inteleg,sau doar am crezut ca le-am inteles.N-am stiut ce inseamna sa induri,pentru ca e atat de simplu sa distrugi si foarte greu sa construiesti ceva.Ma simt multumita cand ma uit in jurul meu si ma vad unde sunt,pentru ca am ajuns unde am vrut sa ajung...sau mai bine zis,sunt inca pe drum,dar pe drumul cel bun,si asta conteaza cel mai mult.
