L’amor che muove il sole

Dante spunea ca iubirea pune in miscare soarele si toate stelele.Unii pretind ca suntem praf de stele si uneori chiar se intampla sa o dovedim.Dar de cele mai multe ori confirmam ca suntem foarte slabi si fragili in fata iubirii.Toata viata noastra e o continuare provocare de a ne putea echilibra intre binele si raul care ne inconjoara,de a face pace intre experientele obiective si rezonantele lor subiective.De a atinge starea de bine,pentru care suntem in stare sa luptam si sa riscam totul,dar ce pacat pentru ca dureaza atat de putin.Si pana la urma orice ne poate traumatiza,si de fiecare data ramane o pata neagra in sufletul nostru.Orice poate inclina balanta mai sus sau mai jos in viata noastra,pana si un fir de praf sau o suflare,daca le lasam.Si asta pentru ca noi in fata iubiri suntem atat de fragili si neajutorati incat de fiecare data pierdem.
"Iata de ce prima soapta a iubirii anunta toata dramele.Ea e ca prima lovitura de tun.Daca izbutim sa nu o luam la fuga trebuie atunci sa ne fagaduim ceva noua insine.Julieta,vazandu-l pe Romeo,ii spune doicii:daca nu-l iau pe asta,mor fecioara!"
Mi-a fost tare dor de toata nebunia asta.De bucuria de a iubi cu inocenta si prostie,de a crede ca iubirea dureaza toata viata,si mai incolo poate.Mi-a fost tare dor de vremurile in care credeam ca pot muta si modifica orice imi sta in cale in numele iubirii,ca pot sterge anii si pot iubi oricum si oriunde.Mi-a fost tare dor de mine,cea care credea si putea.Iar acum,iata-ma din nou in toata nebunia asta,dupa atata timp,in care am trait ca un cub de gheata.Nu simteam nimic,nici bucurie,nici durere.Si totusi,nu mi-a fost frica de suferinta.Niciodata nu am inteles de ce multi fug cu disperare de ea.Nu exista iubire perfecta,iar cu cat o atingi si ajungi la ea mai greu cu atat e mai interesanta si mai profunda.Cum pot aceleasi fiinte care tremura din toate incheieturile sa devina luptatorii care calca peste orice obstacole ?Mi-am dat seama ca dragostea e cea care imi da forta.Cea care ma schimba,dintr-un om cu idei fixe,intr-o visatoare si o razboinica neinfricata.
Si pana la urma ce conteaza cu adevarat este sa fii fericit.Tot restul motivatiilor existentiale tin de fum si oglinzi.Nu e nimic mai important decat dragostea.Tot restul,toate vanitatile omenesti pot fi dobandite,cumparate,mostenite,furate...
Ce conteaza cu adevarat este sa fii fericit si daca asta tine de utopie atunci sunt cea mai mare utopica de pe pamant,care traieste mult mai bine in "lumea reala" decat foarte multi "normali" ce-si triseaza destinele si viata.