Eu inca nu ma pot ascunde,am ramas aceeasi.N-am putut sa schimb mare lucru in viata mea,si nici nu ma pot ascunde,astept inca replica in speranta unei schimbari fiindca de aici inainte in inima mea bate vantul peste daramaturi....Credeam prosteste,in tot ceea ce era frumos si nou,la fel si in dragoste.Insa in dragoste nu-i deloc liniste.In dragoste e vesnic razboi.Conteaza doar tacticile,luptele si cine sfarseste in picioare.Am invatat sa iubesc si jocul asta,chiar daca uneori pierd,iubesc sa simt nesiguranta,e ca si un drog pentru mine.Au fost multe cutremure in viata mea,iar eu inca sunt speriata.Speriata de daramaturi,de liniste,de tot ceea ce a ramas nespus.Un singur lucru mi-as mai dori totusi sa invat.Mi-as dori sa stiu sa pierd.Sa invat sa-mi recunosc infrangerile cu mandrie si onestitate,sa joc cinstit cu sufletul meu,sa-l mangai atunci cand el intelege ca a pierdut si sa accept ca…asta este.Sunt obisnuita ca lucrurile sa se rezolve intr-un final.Si iata,ma confrunt intaia oara cu probleme care raman asa,nerezolvate,adeverite tocmai ca in scenariul cel mai intunecat al mintii mele cobitoare.Si stiu ca singura solutie ce-mi sta la indemana este sa accept.Sa ma iert.Si sa merg inainte fiindca iata,pamantul nu s-a crapat .Oamenii mai dau si gres si nu de aici li se trage sfarsitul.luni, 8 februarie 2010
Cutremur
Eu inca nu ma pot ascunde,am ramas aceeasi.N-am putut sa schimb mare lucru in viata mea,si nici nu ma pot ascunde,astept inca replica in speranta unei schimbari fiindca de aici inainte in inima mea bate vantul peste daramaturi....Credeam prosteste,in tot ceea ce era frumos si nou,la fel si in dragoste.Insa in dragoste nu-i deloc liniste.In dragoste e vesnic razboi.Conteaza doar tacticile,luptele si cine sfarseste in picioare.Am invatat sa iubesc si jocul asta,chiar daca uneori pierd,iubesc sa simt nesiguranta,e ca si un drog pentru mine.Au fost multe cutremure in viata mea,iar eu inca sunt speriata.Speriata de daramaturi,de liniste,de tot ceea ce a ramas nespus.Un singur lucru mi-as mai dori totusi sa invat.Mi-as dori sa stiu sa pierd.Sa invat sa-mi recunosc infrangerile cu mandrie si onestitate,sa joc cinstit cu sufletul meu,sa-l mangai atunci cand el intelege ca a pierdut si sa accept ca…asta este.Sunt obisnuita ca lucrurile sa se rezolve intr-un final.Si iata,ma confrunt intaia oara cu probleme care raman asa,nerezolvate,adeverite tocmai ca in scenariul cel mai intunecat al mintii mele cobitoare.Si stiu ca singura solutie ce-mi sta la indemana este sa accept.Sa ma iert.Si sa merg inainte fiindca iata,pamantul nu s-a crapat .Oamenii mai dau si gres si nu de aici li se trage sfarsitul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dragostea e acel lucru cand poti fii tu insuti , cand iti dai seama ca poti da masca jos. Si totusi in dragoste nu gresete nimeni , pur si simplu piere : piere interesul , intervine plictiseala sau pur si simplu vine opartida mai buna pe interval , caci cu totii avem o lista de asteptari de la o persoana , ca altfel nu-ti atrage atentia . Si totusi ; cand esti indragostit nu pierzi nimic ; castigi experienta , pentru ca in infinitatea complexitatii vietii totdeauna vei avea de a face cu neprevazutul si ca indragostit intelegi multe .
RăspundețiȘtergereCu totii trecem prin cutremure si acuma depinde de natura fiercarui individ cat de repede isi revinde de la un cutremur si prin ce metode .