Ma gandesc la cat de greu imi va fi sa-mi impachetez viata intr-un singur bagaj si sa-mi iau ramas bun de la toate locurile care odata mi-au fost atat de dragi..Sa plec pentru ca lumea mea nu este aici.Dar cine imi poate garanta ca voi prinde radacini la fel de adanci si in alte parte,ca nu voi da din nou peste aceeasi lume,poate si mai rea.Trebuie sa-mi refac destinul,caut o alta harta.Uneori ma descurajeaza povestile din jurul meu,oamenii de langa mine care au abandonat deja demult pasiunea de a-si desena singuri harta propriei existente si se inspira de la ceilalti.Am invatat ca viata este mult mai creativa decat puterea noastra de a-l imagina pe "maine" si am mai invatat ca e foarte riscant sa-l pui pe "niciodata" sau "imposibil" la viitor.N-am renuntat totusi sa cred ca eu sunt scenarist,producator si regizor la "filmul vietii" mele.Am rolul principal,iar celorlalti le daruiesc libertatea de a-si adauga propriul rol,asa cum cred ei ca e mai bine langa mine,de la un episod la altul.Nu mai cred deja demult in destin,fiecare si-l face cu propria mana,il fac oamenii pe care-i iubesti si care uneori iti pot modela surprinzator de mult viata.Fiecare este stapan pe viata sa si nimeni altcineva nu are dreptul sa-i spuna ce ar fi mai bun de facut.Fiecare stie unde ii mai bine si nimeni nu are dreptul sa-l opreasca din drum.Cred in legenda personala,fiecare om il are si aici nu e vorba de destin,ci de scopul pe care il ai in viata.Nu de putine ori in viata mea m-am simtit neputincioasa si nedreptatita.M-am straduit celor din jur sa le explic cat de mult gresesc in gandire si in fapte,insa m-am simtit cu graiul amortit de convingerea cu care ei actionau.N-ar fi trebuit sa-i las nici macar sa incerce sa ma judece.Am facut apoi,singurul lucru la care ma pricep cu adevarat cel mai bine:m-am indoit de mine.Oare greseam eu ? Oare aveau dreptate toti ceilalti in timp ce eu eram o nebuna in multime ? Posibil..pentru ca atunci cand vine vorba de viata mea,toti ceilalti stiu mai bine decat mine,din moment ce eu sunt subiectiva pentru ca..o traiesc,iar ei toti sunt obiectivi pentru ca...sunt simpli spectatori.Viata totusi mi-a dat ocazia sa traiesc mai multe decat mi-as fi imaginat sau mi-as fi dorit.Daca a fost bine ori rau,e inutil de discutat.Stiu insa un lucru:ca nu exista in lume nimic doar negru si nimic doar alb,iar oamenii care privesc existenta in nonculori gresesc amarnic.Mai grav este ca uneori devin intr-atat de convinsi si de convingatori incat ridica celor din jur semne de indoiala.Au existat multe momente in viata mea cand m-am simtit neputincioda si nedreptatia..pentru ca mi-am dorit din tot sufletul,de fiecare data,sa invidualizez si sa nu generalizez;sa cred ca fiecare om isi are legenda personala,dar ca isi construieste singur destinul.Si ma lupt in fiecare zi sa cred ca,fiecare dintre noi,suntem unici...insa devine din ce in ce mai greu.N-am sa-i mai las pe altii sa-mi judece planurile,sa ma indoiesc de drumul pe care l-am ales..sunt sigura ca intr-o zi voi prinde radacini mult mai adanci in alte parte,nu-i voi lasa sa ma traga inapoi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu