"Sa te îndragostesti atunci,în cele din urma, de zapada,adica sa stii bine ca e o iubire care se va sfarsi peste câteva saptamâni,prezenta ei,si aproape un an dupa aceea are sa trebuiasca s-astepti,de-a lungul zilelor calde,sau prin noptile reci,sau prin ceata,dar fara ca ea niciodata sa-ti apara înainte,sub pasi,pe mâini, sau pe fata,în toate zilele acestea.(ca în adolescenta,când citesti o data ca cea mai buna cale de a suporta indiferenta ei e sa ti-o închipui plecata.Doar ca acuma nu ti-o închipui absenta - stii ca nimic - ca într-o moarte - nu ti-o mai poate aduce acuma,aici,e ca o moarte).Si fara sa te gândesti la asta,stiind ca s-ar putea ca pâna la iarna viitoare tu sa n-o mai iubesti,zapada - si atunci ? trebuie s-o iubesti în zilele astea marunte,umede si murdare,în care ceata - se spune asta - manânca zapada,si zapada e ca o femeie bolnava - si tu o iubesti - si sa stii - fara sa te mai gândesti - c-are sa se termine..."
Mircea Ivanescu
Mircea Ivanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu