Uneori,se poate intampla sa nu facem voit unele lucruri,doar prin prisma lipsei de determinare,din cauza faptului ca nu ne cunoastemi prioritatile sau ni le descoperim prea tarziu.Am auzit oameni spunand..ca n-au vrut decat sa fie iubiti si sa iubeasca la randu' lor,dar n-au facut nimic pentru asta.Totusi,unii gasesc puterea sa-si stearga lacrimile,dar ma intreb daca ce vad in oglinda ii mai reprezinta,daca se mai recunoasc si daca locul in care se afla li se mai pare familiar.Ideea e ca unii nu realizeaza pe cine au langa ei,decat atunci cand exista riscul de a pierde persoana respectiva. Si cand vad ca pasii i se indreapta catre "iesire",incep sa vada toate lucrurile carora nu le dadeau importanta,minciuni ce pareau a fi perfecte alibiuri.De ce? Pentru ca,nu sunt in stare sa inteleaga ca de fapt nu placeau persoana, ci erau indragostiti; vad acum mult mai clar de ce o iubesc; regreta ca nu au luat varianta asta in calcul . De fapt,au fost mereu cu un pas in urma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu