Uneori mi-e frica de lucruri fara nume,care par prea stupide cand incerci sa le definesti prin cuvinte.Mi-e frica ca viata sa nu ia un aspect prea real,mi-e frica sa nu am de infruntat personal,prea personal,una din realitatile simple ale existentei.Vreau sa traiesc vesnic in lumea mea,netulburata de oamenii care ma aduc mereu la realitate.Ma feresc de acesti oamenii,de situatiile prea reale,prea aproape de viata.Nu-mi place amestecul lor in viata mea.Nu-mi plac opusurile.Mi-am creat o lume aparte,populata doar de fiinte ideale.E un blestem,sa nu poti privi niciodata in fata adevarul gol,sa nu poti infrunta viata asa cum este.sâmbătă, 17 iulie 2010
Blestem
Uneori mi-e frica de lucruri fara nume,care par prea stupide cand incerci sa le definesti prin cuvinte.Mi-e frica ca viata sa nu ia un aspect prea real,mi-e frica sa nu am de infruntat personal,prea personal,una din realitatile simple ale existentei.Vreau sa traiesc vesnic in lumea mea,netulburata de oamenii care ma aduc mereu la realitate.Ma feresc de acesti oamenii,de situatiile prea reale,prea aproape de viata.Nu-mi place amestecul lor in viata mea.Nu-mi plac opusurile.Mi-am creat o lume aparte,populata doar de fiinte ideale.E un blestem,sa nu poti privi niciodata in fata adevarul gol,sa nu poti infrunta viata asa cum este.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu