Lupta muta

Sunt captiva intr-un vis,pe care il stiu cu siguranta numai plasmuire,dar caruia nu ii pot pune capat.Imi simt viata trecand prin fata ochilor.Vad mii de imagini pe care nu le pot controla.Am alunecat intr-o uitare mai profunda decat sperasem vreodata.E trist,pentru ca nu mai sunt demult afectata,ci numai dezinteresata.Nu sunt dezamagita,suparata nici nu sufar.Sunt pur si simplu rece.Aceeasi iubire care pe vremuri m-a sfasiat,astazi imi provoaca Nimic.Aceeasi privire imi starneste amintiri care par ale altcuiva,ca si cum as trai in trupul unei femei pe care n-o cunosc,dar nici nu doresc s-o aflu.Buzele si atingerea lui imi sunt straine si indiferente.El a fost odata,intr-un trecut care nu este al meu.Nu-mi mai apartine nimic,nici miscarile nu-mi mai apartin,le execut mecanic.Sunt incapabila sa imi iubesc iubirea vietii.NU MAI SUNT EU,SUNT ALTA,IAR EU NU O INTELEG NICI PE PRIMA,NICI PE A DOUA!Poate ca chiar intr-o zi ca aceasta a fost un sarut care mi-a taiat respiratia.Astazi,as da orice sa ma mai poata faca fericita.Sau sa ma tem fiindca de m-as indragosti iarasi,el mi-ar provoca inca o data suferinta.Sunt pregatita sa imi asum acest risc la fel cum un dependent de adrenalina merge tot mai aproape de marginea prapastiei.Totul se deplaseaza cu incetinitorul.Imi simt bataile inimii ritmate si regulate.Il invidiez,pentru ca el n-a uitat nimic din toate astea.N-a uitat sa iubeasca si sa sufere.El a ramas la fel de cald,a ramas el.Mi-e cunoscut...