Am aflat ca pot supravietui.Sunt vie,simt durerea.Imi radieaza afara din piept,trimitand spre valuri de suferinta membre si spre cap,dar e suportabila.Pot sa traiesc cu asta.Nu simt ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul,ci ca am devenit suficient de puternica sa o pot suporta.
Dar timpul trece.Chiar si atunci cand pare imposibil.Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul sangelui sub o vanataie.Trece neregulat,cu rataciri ciudate si pauze taraganate,dar trece.Chiar si pentru mine...
Dar timpul trece.Chiar si atunci cand pare imposibil.Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul sangelui sub o vanataie.Trece neregulat,cu rataciri ciudate si pauze taraganate,dar trece.Chiar si pentru mine...
Sfarsitul...e de fapt momentul in care aducem pe scena..altceva.De multe ori...daca te uiti cu tristete inapoi...ii zici sfarsit...dar de alte ori...te uiti inainte...cu incredere si ii zici inceput...
RăspundețiȘtergere