marți, 21 septembrie 2010

Sfarsitul

Am aflat ca pot supravietui.Sunt vie,simt durerea.Imi radieaza afara din piept,trimitand spre valuri de suferinta membre si spre cap,dar e suportabila.Pot sa traiesc cu asta.Nu simt ca durerea s-ar fi diminuat cu timpul,ci ca am devenit suficient de puternica sa o pot suporta.
Dar timpul trece.Chiar si atunci cand pare imposibil.Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul sangelui sub o vanataie.Trece neregulat,cu rataciri ciudate si pauze taraganate,dar trece.Chiar si pentru mine...

Un comentariu:

  1. Sfarsitul...e de fapt momentul in care aducem pe scena..altceva.De multe ori...daca te uiti cu tristete inapoi...ii zici sfarsit...dar de alte ori...te uiti inainte...cu incredere si ii zici inceput...

    RăspundețiȘtergere