De ziua mea

Am avut un inceput de an coplesitor. Am fost si sunt inca invaluita de teme,griji si o multime de preocupari de tip nou.Inca ma bucur de trecerea fiecarui an pentru ca sunt inca la varsta la care imi conturez mare pare din destin,pentru ca nu simt alunecarea anilor pe trup, ci doar bogatia pe care o aduc mintii si echilibrul pe care il adaug judecatii mele.De ziua mea fac mereu un exercitiu de tacere ,rememorez in gand aniversarile trecute si fug de a le imagina pe cele viitoare.Rasfoiesc in minte amintiri si ma surpind mereu recunoscatoare pentru a fi trait atat de intens si atat de devreme experiente care slefuiesc vointa si modeleaza comportamentul. Gandindu-ma la toate neimplinirile trecute imi gasesc doar mie vinovatii si mi se pare ca scanarea propriilor vicii si imperfectiuni a fost cheia progresului de la o zi la alta.E foarte usor sa explici esecurile tale prin vinovatia altora de a le fi facut sa se intample.Dar eu nu sunt un om comod,aleg sa parcurg drumul cel mai greu,nu pe cea batatorita de neputintele altora.Aleg sa ma gandesc la ceea ce am facut gresit,superficial ori grabit,astfel invat mereu de la mine si despre mine, cum sa fac mai bine data viitoare.Cred ca cea mai pretioasa implinire a fost de a ma transforma pe mine in mai bine,de la o zi la alta...si de a nu separa lumea in bun si in rau,tocmai pentru ca nimeni nu detine adevarul nud.
Cred ca a venit momentul sa realizez ca nu mai sunt copil,ca a ramas doar o umbra in mine din copilul care am fost candva.In definitiv,nimeni nu se maturieaza de la o zi la alta..dar uitandu-ma inapoi..realizez ca sunt chiar in prag.Este momentul cand incepe sa prinda contur destinul, cand trebuie sa renunt la maruntisuri in favoarea lucrurilor importante.Realizez ca n-am cum sa-mi doresc totul,ci am de facut alegeri,sa aleg un drum si sa abandonez altele.Sunt sigura,acest prag e doar inceputul, nu ajung brusc o femeie matura,insa ma bucur de savoarea acestor transformari .
A sosit momentul sa realizez ca nu pot avea totul.Ca trebuie sa renunt la ceva pentru altceva.Ca nu pot avea tot timpul dreptate si chiar daca as putea,aceasta atitudine m-ar duce catre insingurare si nefericire.Si intr-un sfarsit, recunosc ca mi-a fost foarte greu sa inteleg si sa invat ca orgoliul si iubirea nu pot exista una langa cealalta si ca am de ales cu care sa raman si la care sa renunt.
Urarea pe care mi-o fac mie, este un plus de intelepciune si abilitatea de a construi si consolida noi modele.Imi doresc pentru mine putinta de a fi altfel si intelepciunea de a-mi alege in continuare drumul potrivit.
Si chiar daca ma uit cu nostalgie spre trecut, imi dau seama, ca totusi, cei mai frumosi ani sunt cei pe care ii traiesc chiar acum, caci “nimic nu are valoare mai mare, decat ziua de azi”-Goethe.