Yet if I could do it all over again

Even though I've seen it's darkest form deceit.
To lay down and let love die...

Fericire

Acum stiu ca traiesc in prezent,o dragoste reala fara prea multe trimiteri la trecut fara gesturi de iubire inventate din reinterpretari ale mintii mele indragostite, fara prea multe minciuni.O dragoste presarata cu momente bune,condimentata cu clipe in care el singur redevine acela de care m-am indragostit fara sa ma intreb de ce, fiindca raspunsul mi-este absolut evident.Am inceput sa descopar un om de-o inteligenta sclipitoare,dar totusi atat de naiv in dragoste,amuzant,dar sec,plin de viata,dar trist,lipsit de orice urma de pasiune,dar totusi pasional,total diferit de cel pe care eu mi-l imaginasem.Mi-a provocat frisoane de furie si fluturasi de pasiune.Si freamat de nerabdare.Si lupta impotriva unei pasiuni interioare infioratoare.
Mi-a demonstrat ca exista lucruri frumoase oriunde si in oricine,nu trebuie sa cauti doar intr-un singur loc.Iar pe cele splendide le descoperi in locuri sau in oameni in care te astepti cel mai putin sa le gasesti.Exista bun si frums in noi toti.Iar datorita acestei lectii minunate,simt ca am crescut peste noapte cat altii intr-un milion de ani.

My rise and fall

And with her 17's comed everything:SEX,DRUGS AND ALCOHOL!

Separated lifes

It's ok to pretend you're untouchable,the night begins,the girls are all over.Even though you have a girlfriend,you can manage the duplicity.You really love her,she's wonderful,and you really see a future together.But... until that point,it's okay to mess around.He woun't ask anything,she is too polite and she trust you too much.
Meanwhile,it's the age.The urge.
The beautiful adrenaline guides your movements and it feels so fucking hot!
And no,you don't think it's selfish.
And maybe it's not.
It's darwinism.The stronger survives!

Cutremur

Eu inca nu ma pot ascunde,am ramas aceeasi.N-am putut sa schimb mare lucru in viata mea,si nici nu ma pot ascunde,astept inca replica in speranta unei schimbari fiindca de aici inainte in inima mea bate vantul peste daramaturi....Credeam prosteste,in tot ceea ce era frumos si nou,la fel si in dragoste.Insa in dragoste nu-i deloc liniste.In dragoste e vesnic razboi.Conteaza doar tacticile,luptele si cine sfarseste in picioare.Am invatat sa iubesc si jocul asta,chiar daca uneori pierd,iubesc sa simt nesiguranta,e ca si un drog pentru mine.Au fost multe cutremure in viata mea,iar eu inca sunt speriata.Speriata de daramaturi,de liniste,de tot ceea ce a ramas nespus.Un singur lucru mi-as mai dori totusi sa invat.Mi-as dori sa stiu sa pierd.Sa invat sa-mi recunosc infrangerile cu mandrie si onestitate,sa joc cinstit cu sufletul meu,sa-l mangai atunci cand el intelege ca a pierdut si sa accept ca…asta este.Sunt obisnuita ca lucrurile sa se rezolve intr-un final.Si iata,ma confrunt intaia oara cu probleme care raman asa,nerezolvate,adeverite tocmai ca in scenariul cel mai intunecat al mintii mele cobitoare.Si stiu ca singura solutie ce-mi sta la indemana este sa accept.Sa ma iert.Si sa merg inainte fiindca iata,pamantul nu s-a crapat .Oamenii mai dau si gres si nu de aici li se trage sfarsitul.

Libertatea mi-am construit-o pe o viata sfâsiata si o inima frânta...

Who's big now ?!

I'm a survivor
I'm not gonna give up
I'm not gon' stop
I'm gonna work harder.

Beautiful inconstience of the youth

I'll jump if I'll have to!
Stop looking for Mister Perfect and start looking for Mister Right Now...

L’amor che muove il sole

Dante spunea ca iubirea pune in miscare soarele si toate stelele.Unii pretind ca suntem praf de stele si uneori chiar se intampla sa o dovedim.Dar de cele mai multe ori confirmam ca suntem foarte slabi si fragili in fata iubirii.Toata viata noastra e o continuare provocare de a ne putea echilibra intre binele si raul care ne inconjoara,de a face pace intre experientele obiective si rezonantele lor subiective.De a atinge starea de bine,pentru care suntem in stare sa luptam si sa riscam totul,dar ce pacat pentru ca dureaza atat de putin.Si pana la urma orice ne poate traumatiza,si de fiecare data ramane o pata neagra in sufletul nostru.Orice poate inclina balanta mai sus sau mai jos in viata noastra,pana si un fir de praf sau o suflare,daca le lasam.Si asta pentru ca noi in fata iubiri suntem atat de fragili si neajutorati incat de fiecare data pierdem.
"Iata de ce prima soapta a iubirii anunta toata dramele.Ea e ca prima lovitura de tun.Daca izbutim sa nu o luam la fuga trebuie atunci sa ne fagaduim ceva noua insine.Julieta,vazandu-l pe Romeo,ii spune doicii:daca nu-l iau pe asta,mor fecioara!"
Mi-a fost tare dor de toata nebunia asta.De bucuria de a iubi cu inocenta si prostie,de a crede ca iubirea dureaza toata viata,si mai incolo poate.Mi-a fost tare dor de vremurile in care credeam ca pot muta si modifica orice imi sta in cale in numele iubirii,ca pot sterge anii si pot iubi oricum si oriunde.Mi-a fost tare dor de mine,cea care credea si putea.Iar acum,iata-ma din nou in toata nebunia asta,dupa atata timp,in care am trait ca un cub de gheata.Nu simteam nimic,nici bucurie,nici durere.Si totusi,nu mi-a fost frica de suferinta.Niciodata nu am inteles de ce multi fug cu disperare de ea.Nu exista iubire perfecta,iar cu cat o atingi si ajungi la ea mai greu cu atat e mai interesanta si mai profunda.Cum pot aceleasi fiinte care tremura din toate incheieturile sa devina luptatorii care calca peste orice obstacole ?Mi-am dat seama ca dragostea e cea care imi da forta.Cea care ma schimba,dintr-un om cu idei fixe,intr-o visatoare si o razboinica neinfricata.
Si pana la urma ce conteaza cu adevarat este sa fii fericit.Tot restul motivatiilor existentiale tin de fum si oglinzi.Nu e nimic mai important decat dragostea.Tot restul,toate vanitatile omenesti pot fi dobandite,cumparate,mostenite,furate...
Ce conteaza cu adevarat este sa fii fericit si daca asta tine de utopie atunci sunt cea mai mare utopica de pe pamant,care traieste mult mai bine in "lumea reala" decat foarte multi "normali" ce-si triseaza destinele si viata.

But who cares ?

Basically I'm complicated.I have a hard time taking the easy way.I wouldn't call it schizophrenia,but I'll be at least two people today.If thats ok.

And I can go on and on and on...but who cares ?
It's deep how you can be so shallow,and I'm afraid 'cause I have no fear. And I didn't believe in magic,until I watched you disappear.I wish you where here.You see,everybody is somebody,but nobody wants to be themselves,and If I ever wanted to understand me,I'll have to talk to someone else,'cause every little bit helps.

Feels like...the surreal life.
But it's still nice.
Wish I could live twice,
And I still might,
If these wounds heal right.
I see a little light,
even though it's still night.